Mecanismul Național de Redresare și Reziliență, transpus la nivel național în PNRR, reprezintă un instrument financiar pus la dispoziție de Uniunea Europeană cu cele mai bune intenții de dezvoltare și evoluție economică a statelor membre. Acest instrument financiar este compus din bani care, într-un procent de peste 50% au formă de ÎMPRUMUT și un procent sub 50% au formă de sume nerambursabile (granturi).

Procentul ce are calitatea de IMPRUMUT trebuie plătit de România către Uniunea Europeană în următorii ani, motiv pentru care acești bani din PNRR ar trebui folosiți pentru a crea valoare adăugată în economie. Logic, nu?

Din păcate, mulți bani din acest mecanism aflat la baza PNRR sunt folosiți în România pentru a acorda subvenții, adică sume de bani ce nu vor produce niciodată plus valoare. Chiar dacă ei intră în economie, fiind cheltuiți pe hrană, energie, gaz, trusouri pentru noi născuți, etc., ei nu vor produce alți bani pentru economie, astfel încât, ulterior, să ne ajute să ne plătim ușor împrumuturile datorate către Uniunea Europeană. Subvențiile satisfac o mică necesitate dintr-un moment dat, dar nu rezolvă necesitatea pe termen lung. Când se termină subvențiile nevoia reapare, motiv pentru care subvențiile nu reprezintă o soluție ci un surogat pentru închis gura. Mulți oameni se bucură pentru acest surogat deoarece pentru ei subvențiile reprezintă o gură de aer într-o realitate impusă de un sistem bolnav. Pentru acest sistem bolnav acest surogat reprezintă un instrument facil de mutare a atenției colective de la adevăratele provocări (=probleme) sistemice.

Oamenii care azi alocă banii din PNRR nu vor mai fi la guvernare în următorii ani când va trebui rambursat împrumutul așa că ei, azi, nu se întreabă prea mult cum vor face mâine. Cei care vor veni la guvernare mâine vor argumenta lipsa banilor prin lipsa de viziune a guvernanților din trecut SAU, dacă vor rămâne aceeași la guvernare vor argumenta lipsa banilor ca fiind o consecință a ridicării nivelului de trai prin acordare de subvenții plasând “mâța” în brațele omului de rând. Și uite așa cercul vicios va rămâne, generând noi împrumuturi pentru plata vechilor împrumuturi, noi taxe și impozite pentru cei mulți din popor care muncesc zi de zi în mod onest și responsabil, noi frustrări între categoriile sociale.

Date fiind aceste realități, atunci când citim despre fondurile alocate din PNRR, trebuie să ne uităm cu atenție unde se duc banii, cum se acordă banii pentru investiții private/publice și pe ce criterii se monitorizează proiectele de investiții după implementare. Cum România este țara tuturor posibilităților, nu m-aș mira ca cei ce azi accesează apelurile PNRR mâine să fie puși să dea banii nerambursabili înapoi (cu dobândă și penalități) pe motiv că au încălcat nu știu ce condiție interpretabilă din documente. Să ne înțelegem… nu-mi doresc astfel de realități, pentru că ele nu fac bine nimănui, dar din păcate ele sunt posibile și tocmai de aceea trebuie să fim cât mai bine informați și mai atenți la alegerile noastre.

În concluzie, citiți despre ceea ce înseamnă mecanismul de redresare și reziliență din surse sigure, https://commission.europa.eu/business-economy-euro/economic-recovery/recovery-and-resilience-facility_ro, citiți despre PNRR de pe site-urile oficiale https://mfe.gov.ro/pnrr/ , întrebați când aveți dubii referitoare la criterii și condiții de accesare a acestor fonduri și abia apoi luați decizii conștiente și bucurați-vă de ele de la început și până la final așa cum se bucură și cei care primesc subvenții.