Impărtășite

Nu ştiu ale cui sunt gândurile mai jos împărtăşite, dar pentru că mi-a plăcut adevărul lor şi pentru că zilnic ne întâlnim cu „gogoşi” şi ne „minunăm” în tăcerea noastră de eforturile depuse în a-şi umfla cu vid conţinutul, mi-am permis să le trimit mai departe în eter. Sper să va placă.

„Ego-ul e ca o gogoaşă, se umflă mai mult decât trebuie ca să-şi ascundă conţinutul gol şi lipsit de valoare.

Ego-ul e ca piatra, se întăreşte pe zi ce trece în speranţa că va ajunge în vârf de munte, dar sfârşeşte în propriul praf iscat de utilizarea necorespunzătoare.

Ego-ul e un Sine fals atent să impresioneze celelalte gogoşi din jurul său iar când dă peste un covrig lipsit de false găuri arată cu degetul spre propriul conţinut dealtfel.

Ego-ul arată bine în public dar e groaznic în intimitatea realităţii sale pentru că nu are ce să vadă.

Ego-ul e în jurul nostru vorbind mult, repede si tare, pentru a-şi ascunde neputinţa şi tristeţea.”