Vreau sa fiu ignoranta. Vreau sa fiu ridicola. Vreau sa vorbesc tampenii. Vreau  sa ma infurii si sa arunc vina nereusitelor mele pe cei din jurul meu. Vreau sa mint uitandu-ma in ochii interlocutorului fara sa clipesc. Vreau sa ma prezint ca si cand as fi a opta minune a lumii, sau a noua, nu conteaza, desi poate nu sunt nici cat o ceapa degerata (totusi ceapa degerata este buna!…). Vreau sa-mi arog merite desi nu sunt ale mele. Vreau sa arunc cu cuvinte al caror sens nici nu-l cunosc. Vreau sa ma prefac ca sunt prietena tuturor desi nu suport pe nici unul. Vreau sa profit de ceilalti. Vreau sa ma pretind zilnic bolnava ca sa capat atentie. Vreau sa ma plang de viata ca sa mi se planga de mila.

VREAU DAR CATEGORIC NU POT !!!!!!!!!!!!

Nici daca ma dau cu capul de toti peretii. Nu pot fi decat foarte toleranta. TOLERANTA pana la PROSTIE  spune un compatriot de-al meu. Si cand te gandesti ca intr-o vreme nu eram asa. Puteam sa ripostez, sa tip, sa arunc cu vorbe si obiecte, sa caut dreptatea mea.

Oare nu mai am hormoni prin vene? De CEI masculini vorbesc. Nu,  nu-i o explicatie valabila pentru ca mai am….PAR PE PICIOARE J
Oare am imbatranit ? Asta ar fi o explicatie „toleranta”. L

Ce nu inteleg e………….. de ce am imbatranit doar eu ? Cei din jurul meu de ce au ramas la fel de „tineri” ? adolescenti uitati de vreme. Sau poate m-am nascut in alt loc, in alt timp, in alta poveste. Oricum nu cred ca se mai face cineva bine, ne-ar trebui un tratament de soc.

Am putea oare folosi electricitatea? J

Concluzie: Sa imbatraniti frumos si sa deveniti …Prostuti de toleranti !