Au trecut peste 20 de ani de la revolutie. Am experimentat si comentat comunismul, acum traim democratia. Evident insa, multe persoane, NU TOATE GARANTAT, ce lucreaza in institutii si functii publice, inca nu au inteles ca „public” inseamna ca traiesc pe spinarea taxelor si impozitelor platite de oamenii de rand. Cu alte cuvinte acest „om de rand” este clientul sau, pe care trebuie sa-l sprijine si sa-l ajute sa-si rezolve diverse probleme. Logica este simpla: Daca „omul de rand” este satisfacut, atunci va plati mai usor taxele si va avea si cu ce plati taxele. Daca nu, bugetul statului ramane gol si el „functionarul public” dispare.
Iata de ce mai nou am niste ganduri si niscaiva dorinte…….. Se repeta obsesiv ori de cate ori il intalnesc pe EL, pe TRISTUL functionar public. As vrea sa am puteri paranormale si sa-i modific chipul schimonosit de „efortul” depus atunci cand iti raspunde la o solicitare. As vrea sa-i Impietresc fundul pe scaun daca tot ii este greu sa se ridice de la calculatorul pe care navigheaza relaxat pe Facebook sau joaca SOLITARE. As vrea sa-i inchid discursul tamp de om caruia ii este teama sa-si asume responsabilitati si bate campii doar doar renunti la intrebare. As vrea sa i se ofere ocazia sa nu mai fie functionar public daca ii este atat de greu sa-si asume acest rol. De ce trebuie sa-l chinuim? Sa-l torturam? Cand evident sunt atatea lucruri de facut si categoric nu in PUBLIC.
Concluzie: Cum functionarul public nu va fi niciodata o specie pe cale de disparitie ar fi bine sa ne crestem toleranta la frustare!